http://biancamorar.freewb.ro

Da, sunt o romantica

Da, sunt o romantica

A fi romantic pare desuet,desprins din filmele cu Vivian Leigh si Clark Gable pentru cei mai multi in zilele noastre.Ei bine, mie imi place sa fiu romantica, sa suspin la flacara lumanarii, sa visez cu ochii larg deschisi,sa primesc un trandafir, sa fiu tinuta de mana si sarutata pe furis.Imi plac gesturile de copil naiv,fluturatul din gene si fiorul unei noi iubiri.Asa

imi doresc sa simt si chiar daca de cele mai multe ori sufar,nu voi renunta la naivitatea mea romantica de dragul nimanui si nici nu voi deveni un robotel rece si calculat.Sufletul e dator sa simta , asa ca sufletul meu va simti atat timp cat ii este dat sa o faca.

<div align="center"><a href="http://andreea-radu.blogspot.com"><img src="http://farm6.staticflickr.com/5347/6906935752_1099f0ac9c_t.jpg" width="88" height="31" alt="banner_BlogdePsihoterapie_88x31" /></a></div>

Am uitat sa iubesc

Printre atatea lucruri mai mult sau mai putin vitale pentru existenta mea, mi-am dat seama ca am uitat sa iubesc.Am iubit ca o copila naiva,crezand ca va fi ultima oara in viata cand voi iubi, si atunci cand s-a terminat, am suferit ca si cum lumea intreaga sa sfarsise.
Timpul si-a facut apoi datoria, iar eu am supravietuit durerii,dar rana odata deschisa a continuat sa supureze.Se vroia inchisa, dar cum oare sa fie inchisa cand am iubit din nou?Sau era doar palida umbra a unei iubiri demult apuse ,considerata a fi unica si irepetabila?Asa se spune, ca iubim doar o data in viata, restul sunt copii ale primei iubiri...........Am incercat din nou, cu teama de data asta........M-am ales cu o alta rana si am inceput sa ma intreb daca acesta e rostul iubirii.Nu ar trebui sa nu doara?Sa ne inalte, sa ne faca mai frumosi, mai umani, sa ne poarte pe valuri de fericire metamorfozata in serotonina ?Si atunci de unde apar ranile?De ce nu se mai vindeca ele vreodata?De ce de fiecare data am crezut ca e altfel,am sperat ca nu voi mai suferi, ca nu vor aparea alte si alte rani?
Am incetat demult sa mai caut explicatii din simplul motiv ca logica si simtirea sunt precum doua drepte paralele.Si nu-mi spuneti ca se vor intalni la infinit.Cine are un infinit la dispozitie pentru a trai iubirea?
Am incuiat sufletul cu sapte lacate si am aruncat cheia.La ce-mi foloseste daca e gol,daca ecoul lui ma sperie, daca nimeni nu a putut sa ajunga la el si sa-l mangaie?Am devenit o cinica,am indepartat tot ce putea sa il reinvie pe el, sufletul, ascultand in stanga si in dreapta oameni care suferisera ca si mine.Toti spuneau ca au suferit, dar merg mai departe.......Pana cand, pana unde?Am trecut prin toate starile cu putinta, de la deznadejde, la frica, la ura, la teama,pana la speranta nesabuita, naivitate copilareasca, visare tampa........degeaba.
Am fost si ajutata sa ajung aici.Le multumesc celor care mi-au ingropat sufletul in neputinta,din neputinta sufletului lor.
Mai stau putin in acest cocon caldut, dupa care voi iesi din nou la lumina.Sper.
Pana atunci, eu am uitat sa iubesc.